Descriere
Tetralogia omului nou – Sfinții Părinți și oamenii de știință despre originea, căderea și înnoirea omului
Vol. 2 – Știința vs. Evoluționismul
Atragem atenția că acest volum, la fel ca primul și următorul, este mult mai cuprinzător (și ca subiecte dezbătute, și ca număr de pagini), decât capitolul corespunzător din teza noastră de doctorat. De asemenea, se deosebește de cartea noastră anterioară, „Catehism despre Știință vs. Evoluționism – întrebări și răspunsuri”, nu numai prin faptul că nu e structurat sub formă de întrebări și răspunsuri, ci într-un text cursiv, ci și prin conținut, aici capitolele din catehism fiind tratate mult mai pe larg, dar conținând și capitole cu totul noi, în care se dezbat probleme foarte „fierbinți”, contemporane: cum demonstrează știința că omul este chipul lui Dumnezeu, iar nu chipul maimuței; relativitatea timpului; „infailibilitatea” și fascinația fizicii atomice (cu accent pe filozofia din spatele mecanicii cuantice – folosită pentru a dogmatisi existența multiversului – și relativiste – folosită pentru a dogmatisi continuitatea spațiu-timp și călătoria prin acesta) și altele…
L.U.C.A. VS. ADAM, DIN PERSPECTIVA OAMENILOR DE ȘTIINȚĂ
neschimbabilitatea rațiunii firii (imposibilitatea apariției unor specii noi)
demonstrată prin argumente științifice
Evoluționismul are trei axiome principale: uniformismul; timpul îndelungat; transformismul. Ele nu sunt premise fizice (științifice), ci metafizice (religioase). Evoluționismul este o ideologie origenist-hindusă, construită pe baza acestor axiome. Dacă axiomele se folosesc doar în interpretarea unor fapte, atunci sunt idei pseudo-științifice. Când sunt considerate legi naturale, stabilite de un zeu vag (dumnezeul imaginat de teiști) sau de zeii păgâni, atunci sunt 100% idei religioase. Ele nu se pot deduce din revelația naturală sau supranaturală fiindcă nu sunt nici realități ale naturii, nici minuni consemnate ale Scripturii, ci doar niște fantezii insuflate de demoni pentru a ne abate cunoașterea de la realitate, iar, din punct de vedere științific, sunt nedemonstrate și nedemonstrabile (deoarece nu țin de fenomene – singurul domeniu accesibil științei). Din cauză că nu se potrivesc cu realitatea vizibilă și invizibilă, falsitatea lor poate fi cu ușurință demonstrată: nu sunt legi ale naturii, ci denaturări ale interpretării ei.
Cele trei premise sunt, în realitate, trei prejudecăți considerate „infailibile”, toate „demonstrațiile” evoluționiste pornind de la ele. Sunt dogme în care se crede cu fanatism, dar nu sunt mărturisite ca atare. Fanatismul dogmatic evoluționist constă în „crede și nu cerceta” în spusele înaintașilor renumiți ai evoluționismului, un fel de profeți ai vechiului zeu „Rațiunea căzută”, redenumit azi „Știință”. „Eu nu cred în Dumnezeu, fiindcă cred în știință – sau cred în Dumnezeu când și în măsura în care concordă cu știința” este confesiunea de credință contemporană majoritară. Dacă omul de știință cercetează până la capăt datele științifice disponibile, fără să se lase manipulat de incoerența ilogică și circulară a argumentației evoluționiste, nu poate fi evoluționist. Firea, esența și originea lucrurilor sunt inaccesibile cunoașterii autonome a întregii firi create, cu atât mai mult omului, dependent, după cădere, de simțuri și timp, fiindcă fie sunt inteligibile și tainice, fie țin de fenomene petrecute într-un trecut mult prea îndepărtat pentru a fi avut observatori științifici. De fapt, chiar și originile au avut martori oculari (Dumnezeu, Sfinții Îngeri, Adam și Eva) care ne-au lăsat mărturii scrise, dar ei nu sunt crezuți de oamenii de știință de azi. Astfel că fenomenele petrecute atunci țin exclusiv de domeniul cunoașterii prorocești, descoperite doar prin har minților unite cu Hristos.
La cunoașterea lor, noi, oamenii mărginiți de amestecul binelui cu răul, avem acces doar dacă credem fără abatere în învățăturile revelate ale Sfinților Părinți. Până să dobândim iluminarea harică, de care nu suntem vrednici, avem de ales: fie să credem în oamenii lui Dumnezeu, fie să credem în oamenii de știință fără de Dumnezeu sau cu un dumnezeu fals. Cu toate astea, dacă un om de știință caută cu sinceritate adevărul, ținând cont, în interpretarea datelor, de revelație, poate progresa enorm și în cunoașterea științifică a firii pe care nu o mai răstălmăcește, ci o înțelege. Un astfel de om poate face progrese mari și importante în ramura sa științifică și poate scăpa de efectele secundare ale unei științe îndreptate, din egoism, spre a face și rău.
Acesta este motivul existenței acestui volum. Vom vedea aici cum oamenii de știință onești ajung la concluziile creaționismului și neagă evoluționismul, fie plecând de la aceleași date ca evoluționiștii, fie descoperind altele noi, prin metode noi de cercetare, datorită efectului, pururea înnoitor, al credinței asupra întregii activități umane. Vom observa cum, alături de Sfinții Părinți, aceștia demască falsurile grosolane ideologice (contrare științei empirice, datelor științifice concrete și interpretării lor coerente, logice și deductive) ale următoarele teze și concluzii evoluționiste: uniformismul, timpul îndelungat (credința în datarea radiometrică), transformismul (verigile intermediare, biologia moleculară evoluționistă – Eva africană și Adam ieșit din Africa –, formarea vreunei specii noi, selecția naturală, selecția sexuală și binefacerile sexului, extincția dinozaurilor cu 60 de milioane de ani în urmă sau în urma vreunui impact cu un meteorit, relativitatea mitică a timpului (ideea că zilele creației ar fi miliardele de ani stabilite de evoluționiști), ideea că straturile geologice s-ar fi format în milioane de ani, că ADN-ul cimpanzeilor ar fi 98,5% ADN-ul omului.
Dar, în același timp, acest volum nu se ocupă doar cu negarea științifică a tezelor și concluziilor evoluționiste, ci aduce la cunoștința publicului larg, în mod sintetic și foarte bine documentat, din surse științifice de încredere, și anumite cunoștințe importante, dovedite de oameni de știință adevărați, care afirmă și confirmă prorociile istorico-științifice (nu literare, simbolice sau alegorice) ale Sfintelor Scripturi și ale Sfinților Părinți în legătură cu originea cosmosului și a omului:
- datări radiometrice locale (Carbon-14, cu un timp redus de înjumătățire – 5730 de ani –, a arătat că: straturile de cărbuni din paleozoic au doar câteva mii de ani; la fel balenele, cochiliile nevertebratelor, foraminiferele fosilizate, dinozaurii și fragmentele de lemn găsite lângă scheletele lor; diamantele formate chiar din primele zile ale planetei noastre datate cu Carbon-14, arată că au doar câteva mii de ani) și alte sisteme de datare locale, globale și universale (rotirea galaxiilor; rămășițele supernovelor; datarea globală radiometrică Carbon-14 a Pământului; monitorizarea scăderii câmpului magnetic al Pământului; acumularea atmosferică a heliului; acumularea oceanică a sării; erodarea continentelor; depunerea oceanică a sedimentelor ), afirmă și confirmă vârsta tânără a Pământului și a universului;
- studiul lui Y-Adam a dus la concluzia revelată patristică: un singur bărbat din istorie este strămoșul comun al tuturor oamenilor de azi;
- legea a doua a termodinamicii ne arată că informația (inclusiv ADN-ul) e creată întotdeauna de cineva;
- adaptarea naturală contrazice selecția naturală și confirmă, prin epigenetică, pronia lui Dumnezeu prin activarea și inhibarea bio-moleculară a genelor, în funcție de necesitățile trupești ale individului și de lucrarea lui spirituală, contrazicând ideea pseudo-științifică a clonării oamenilor prin reproducerea aceluiași ADN;
- activitatea sexuală vatămă sănătatea oamenilor;
- speciile persistă de-a lungul întregii istorii geologice;
- dinozaurii, pterozaurii, ihtiozaurii, notozaurii și bazilozaurii sunt contemporanii noștri;
- existența certă a unui potop global în zilele lui Noe;
- Biblia Septuaginta este confirmată științific, d.p.d.v. istoric, pe cânt textul masoretic e infirmat.
„Obiectul cercetării acestei teze de doctorat îl constituie analiza teologico-științifică a evoluționismului și respingerea lui din perspectiva teologiei ortodoxe. Actualitatea acestui demers teologic este evidentă pentru domeniul teologiei ortodoxe, deoarece cultura societății de astăzi este în mod prevalent una dependentă de curentul filosofico-științific evoluționist. Pe de altă parte abordarea este de factură interdisciplinară, cele două domenii vizate fiind teologia și știința. Din acest motiv izvoarele bibliografice aparțin cu prioritate specialiștilor în știință iar o parte mai modestă și celor în teologie. Ele sunt de certă valoare și i-au permis autorului să configureze în mod exact toate dimensiunile principale ale temei aborda-te și să formuleze concluziile științifice ale lucrării.
Metoda de cercetare este cea clasică, respectând rigorile academice și caracterul obiectiv al investigării datelor. Calitatea discursului teologic este asigurată de nivelul ridicat al informațiilor bibliografice, de profunzimea analizelor efectuate, de referirile constante la cercetările din domeniul științelor și teologiei contemporane. […]
Apărarea apologetică a conținutului credinței, concomitent cu respingerea teoriilor științifice neconforme cu datele Revelației divine este o sarcină permanentă a teologilor, care trebuie unită și cu trăirea ei în conformitate cu spiritualitatea ortodoxă. De aceea ea reprezintă o temă de extremă actualitate pentru cercetători și în același timp o responsabilitate misionară în vederea îmbunătățirii nivelului duhovnicesc și moral al vieții credincioșilor ortodocși.
Corelativ cu aceasta teologii trebuie să acorde o importanță sporită formulării unor răspunsuri credibile provocărilor culturii postmoderniste, astfel încât să fie depășită confuzia religioasă ce se întâlnește astăzi în multe locuri.
Valoarea aplicativă a lucrării de doctorat reiese din rezultatele cercetării, pe baza cărora studenții teologi sau preoți și monahi pot înțelege mai ușor necesitatea apărării dreptei credințe față de atacurile care provin din partea teoriei evoluționiste, susținută astăzi de numeroși oameni de știință.
De aceeași importanță sunt și considerațiile teologice formulate față de provocările postmodernității, în general, care pot fi utilizate în dialogul dintre teologie și știință.”
Acad. Prof. Univ. Emerit Dr.[1] Octavian Popescu
[1] În Biologie (Biochimie). Domnia sa are o înaltă specializare (vizibilă în CV-ul domniei sale) și în Chimie (generală și anorganică, fizică, organică), Metode biochimice instrumentale, Bio-Nano-științe, Anatomie umană, Fiziologie umană, Fiziologie comparată, Neurofiziologie, Dezvoltare embrionară, Histologie, Citologie, Biologie medicală, Biologie celulară, Biologia celulei maligne, Microbiologie, Biologie moleculară, Genetică, Genetică umană, Imunologie, Ecologie, Biomatematică și Biofizică.
CUPRINS
PREFAȚĂ (NU SE GĂSEȘTE ÎN ACEST VOLUM, CI ÎN CEL ANTERIOR, PE CARE ÎL PUTEȚI COMANDA DE AICI) 7
INTRODUCERE (NU SE GĂSEȘTE ÎN ACEST VOLUM, CI ÎN CEL ANTERIOR, PE CARE ÎL PUTEȚI COMANDA DE AICI) 19
VOL. 2 – ȘTIINȚA VS. EVOLUȚIONISMUL 745
Introducere 745
Uniformismul negat de știință 746
Timpul îndelungat negat de știință 751
Credința în datarea radiometrică 754
Și datarea radiometrică locală corectă indică un pământ tânăr 759
Alte sisteme de datare 761
Transformismul negat de știință 771
L.U.C.A. și transformismul 771
Legenda lui moș L.U.C.A. și istoria apariției ei 774
Nu există verigi intermediare 783
Verigi lipsă = inexistența verigilor intermediare 783
Verigile lipsă ale omului 786
„Evoluția” genului Homo din imaginația evoluționiștilor, din anul 2023 786
AIII. Homo habilis nu este o verigă intermediară 795
Autor 795
Abstract 795
Keywords 796
Cuvinte cheie RO 796
Introducere 796
Motivul deghizării australopitecilor în Homo habilis 798
Evaporarea lui Homo habilis 799
Încăpățânarea lui Homo habilis 800
Homo gautengensis (= Homo habilis) și Homo rudolfensis (= Homo habilis) 802
Homo floresiensis (= Homo habilis) 802
Oameni bolnavi, pigmei sau maimuțe? 803
Clasificări incoerente, pe baza aceluiași schelet 804
Anatomie de maimuță, incoerent interpretată 805
Corpuri mici 806
Creieri mici 808
Dispute din cauza creierilor mici 809
Datări incoerente 813
Falsificările fosilelor de Homo floresiensis, făcute de evoluționiști 816
Concluzie 817
Rezumat 818
Homo erectus nu este o verigă intermediară 818
Morfologia inconfundabilă a lui Homo erectus 819
Homo erectus infirmă evoluționismul 820
Intervalul de timp al lui Homo erectus 820
Homo ergaster (= Homo erectus din Africa) 822
Coexistența Homo habilis, Homo erectus, Homo sapiens infirmă evoluționismul 823
Omul de Java (= Omul de Peking = Homo erectus) 827
Legenda Omului de Java 827
Geologie deficitară 829
Identificare deficitară 831
Omul de Java – un paradox care desființează evoluționismul uman 833
Un amant gelos 833
Homo georgicus sau Omul de Dmansi (= Homo erectus pigmeu) 834
Homo sapiens arhaic nu este o verigă intermediară 835
Taxonomie 835
Morfologie 836
Coșul comodității 836
Fosile eterogene incluse 837
Noroiul din mijloc 838
Groapa oaselor îngroapă evoluționismul 838
Șovăiala politică evoluționistă 840
Subiectivism evoluționist american 842
Homo heidelbergensis (= Homo sapiens arhaic) 843
Frauda Omului de Piltdown 844
Homo cepranensis (= Homo sapiens arhaic) 849
Homo rhodesiensis (= Homo sapiens arhaic) 849
Craniul Gawis (= Homo sapiens arhaic) 854
Homo neanderthalensis (= Homo sapiens arhaic) 854
Homo denisovensis (= Homo sapiens arhaic) 857
Homo antecessor (= Homo sapiens arhaic) sau canibalismul evoluționist 857
Homo luzonensis (= Homo sapiens sapiens – modern – pigmeu), iluzia unei noi verigi sau Homo iluzionensis 862
Genetica verigilor lipsă 864
ADN-ul cimpanzeilor = 98,5% ADN-ul omului? 864
Feminista mt-Eva și B.L.M. Y-Adam 876
Eva veche, Evoluție și Eva Nouă 876
Neo-rasismul Evei africane 876
Eva africană nu este scoasă din coastă de fosile 881
Eva din eprubetă sau joaca cu numele de familie 882
Ipotezele false ale Evei africane 883
Ceasul molecular 884
Șarpele zburător al Evei Africane 885
Fosile vs. molecule 886
Experimente și Adevăr 888
Falsitatea Evei africane 888
Eva Africană vs. Continuitatea Multiregională 889
2996 î.H. 896
Y-Adam 897
Un singur bărbat din istorie, strămoșul comun al tuturor oamenilor de azi 897
Y-Adam vs. mt-Eva – o ceartă în familie? 904
Biologia moleculară evoluționistă – aceeași paleoantropologie cu altă pălărie (dar mai ciufulită) sau Metodele arborilor filogenetici și cele genetice bio-moleculare (folosite pentru Eva africană, Y-Adam și copiii lor autozomali), contestate chiar de specialiștii evoluționiști și dependente de presupunerile metafizice, vechi și greșite, făcute de paleoantropologi 912
Nu se formează specii noi 917
Imposibilitatea formării speciilor noi, dovedită experimental 917
Selecția naturală – o eroare științifică 923
Selecția vs. adaptarea naturală (selecția supranaturală adevărată) 923
Transformism și mecanism – descendență și selecție 926
Principalele teorii („științifico”-fantastice) despre mecanismul transformismului (selecția animală, naturală și supranaturală) 926
Selecția naturală, imaginată pentru eliminarea Creatorului 928
Selecția naturală, imaginată de Darwin pentru acceptarea lui L.U.C.A. 934
Selecția naturală imaginară, o speculație a lui Darwin neconfirmată de natură 937
Selecția naturală imaginară, contrazisă de genetică 939
TND – Teoria Neo-Darwinistă sau Teoria Sintezei Moderne a Evoluției 941
Adaptarea naturală contrazice selecția naturală + TND + L.U.C.A., demonstrând necesitatea Creatorului 942
Legea a doua a termodinamicii: informația (inclusiv ADN-ul) e creată întotdeauna de cineva 944
Biologia moleculară și selecția naturală 957
Vătămările sexului vs. selecția sexuală 960
Persistența speciilor de-a lungul istoriei geologice 975
Dispariția speciilor 976
Dinozaurii – contemporanii noștri 976
Mărturii sfinte 976
Abstract: 977
Introducere 977
Fiară, balaur și șarpe zburător (θηρίον, δράκων și ὄφεις πετόμενοι) vs. Behemot, Leviathan și Saraph 978
Etimologie 978
Behemot 979
Θηρίον 980
Leviathan 981
Κήτος 982
Δράκων 984
Rahab 986
Taniin/Taniim 987
Πετεινόν Πτερωτόν 989
Saraph 990
ὄφεις πετόμενοι, ἀσπίδων πετομένων ≠ σεραφιν 992
Ereziile îmbrățișează termenii Behemot, Leviathan și Saraph 993
Behemot 996
Leviathan 998
Saraph 1002
Sfânta Tradiție despre dinozauri, ihtiozauri și pterozauri 1007
Sfânta Scriptură 1007
Facerea 1007
„Cartea lui Iov” 1008
„Psaltirea Prorocului și Împăratului David” 1009
Isaia 1009
„Cartea înțelepciunei lui Isus fiul lui Sirah” 1009
„Istoria omorîrei balaurului și a sfărâmărei lui Vil, despărțită dela sfârșitul cărței lui Daniil” 1009
„Apocalipsis a Sfântului Ioan Teologul” 1010
Sfinții Părinți 1010
Sfinții Apostoli, Fer. Augustin și pterozaurii? 1010
Sf. Ier. Ioan Gură de Aur despre sauropozi („cel dintâi din pustie”) și Ichthyopterygia (ihtiozauri)/ Sauropterygia (pistozauri, notozauri)/ Basilosauridae (bazilozauri) („împăratul din părți nenavigabile” – sau poate chiar Spinosaurus aegyptiacus?) 1011
Sf. Cuv. Ioan Damaschin despre Ichthyopterygia (ihtiozauri)/ Sauropterygia (pistozauri, notozauri)/ Basilosauridae (bazilozauri), pterozauri, șarpele crescut mare și Ceratopsia (Agathaumas sphenocerus?)/Charonosaurus? 1012
Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul, psalmii și balaurii 1016
Dinozaurii din Viețile Sfinților sau Dinozaurii, Ichthyopterygia (ihtiozaurii)/ Sauropterygia (pistozaurii, notozaurii)/ Basilosauridae (bazilozaurii) și pterozaurii din Viețile Sfinților 1018
Concluzii 1019
Mărturii istorice sau Dinozaurii, Ichthyopterygia (ihtiozaurii)/ Sauropterygia (pistozaurii, notozaurii)/ Basilosauridae (bazilozaurii) și pterozaurii din istorie 1020
Cum au supraviețuit Potopului 1020
Criptozoologia – știință sau pseudoștiință? 1023
Mărturii 1027
Istorice, din afara Sfintei Tradiții 1027
Contemporane 1035
Sfântul Cuvios Varsanufie, de la Optina 1035
Părinți duhovnicești 1035
Arhimandritul Irinarh Roseti, Mănăstirea Horaița și Muntele Tabor (1771-1859) 1035
Balaurul de la Cernica și Apocalipsa 1035
Întâlniri recente 1038
Pistozauri/notozauri/bazilozauri 1038
Pterozauri 1044
Mărturii biologice sau Cercetările biologice ne arată că dinozaurii, Ichthyopterygia (ihtiozaurii)/ Sauropterygia (pistozaurii, notozaurii)/ Basilosauridae (bazilozaurii) și pterozaurii au supraviețuit până acum 1051
Dinozaurii descriși anatomo-fiziologic de Dumnezeu, în cartea Sfântului Iov sau Caracteristicile anatomo-fiziologice paleontologice ale dinozaurilor demonstrează că sunt aceeași ființă ca balaurul din cartea lui Iov, capitolul 40 1052
Fosile vii 1055
Țesuturi moi în fosile moarte 1056
Fosilele dinozaurilor demonstrează că au fost înecați la Potop 1062
Predicțiile Potopului sunt confirmate științific 1062
Depunerea catastrofală globală 1064
Turbidit 1067
Mărturia rocilor despre Potop 1067
Mărturia fosilelor despre Potop 1070
Depunerea catastrofală într-un timp scurt 1072
Bio-turbiditatea, ondularea, pașii și timpul scurt 1073
Sedimentele deformate mai înainte de a se întări 1074
Eroziunea rapidă a Marelui Canion 1075
Datări nepotrivite cu realitatea 1075
Canioanele și datările radiometrice 1075
Copaci pietrificați vertical 1078
Dendrocronologia contestă timpul îndelungat și confirmă Septuaginta (LXX) 1079
Epoca de gheață 1081
Fosilele sunt formate printr-un Potop global 1089
Dovezi ale înmormântării rapide în ape 1089
Fosilele polistratificate se formează în ≤ 50 ani 1090
Cărbune 1090
Calcar 1091
Șist 1092
Fosilele au doar câteva mii de ani 1092
Fosilele umane 1093
Fosilele dinozaurilor 1101
Concluzii vol. 2 1103
Anexe științifice vol. 2 1110
AI. Timpul, slujitorul lui Dumnezeu o analiză patristică a relativității timpului în percepția omului 1110
Abstract: 1110
Introducere 1111
Marea temă 1111
Problema cercetării 1114
Obiectivele cercetării 1114
Metodologia cercetării 1114
Delimitările articolului 1115
Ce este timpul? 1115
Oamenii de știință nu știu 1115
Sfinții Părinți 1118
Sf. sfințit Mc. Dionisie Areopagitul 1118
Sf. sfințit Mc. Metodie al Patarelor 1119
Sf. Ier. Grigorie de Nyssa 1120
Sf. Ier. Vasile cel Mare 1120
Sf. Cuv. Maxim Mărturisitorul 1123
Sf. Cuv. Ioan Damaschin 1124
Relativitatea timpului – realitate și confuzie 1129
Relativitatea 1129
Relativitatea științifică 1134
Sfinții Părinți despre relativitate 1136
Clasificarea relativității timpului 1137
Relativitatea psihică (firească și subiectivă) a timpului 1137
Relativitatea fizică („obiectivă”) a timpului 1137
Teoriile relativității emise de Albert Einstein 1138
Un mic comentariu despre „exactitatea” fizicii atomice 1140
Relativitatea punctelor de reper și a vitezei luminii, în realitate și în teoria relativității timpului 1143
Relativitatea mitică (absurdă) a timpului 1182
Ce este? 1182
În teoriile relativității timpului, emise de Albert Einstein, nu încap miliarde de ani într-o zi 1183
Relativitatea mistică (suprafirească și duhovnicească) sau înnoirea timpului după Sfinții Părinți 1206
Ce este? 1206
Subiectivă 1208
„Dilatarea” timpului în simțire, cu un studiu de caz 1208
„Contracția” timpului în simțire, cu trei studii de caz 1212
Obiectivă, cu opt studii de caz 1215
Ce este? 1215
Isus, fiul lui Navi 1216
Ezechia, regele lui Iuda 1218
Zămislirea lui Hristos 1223
Răstignirea lui Hristos 1229
Anumiți sfinți 1235
O parte din lume 1236
Toată lumea, în viitor 1237
Concluzii 1237
Problema cercetării 1237
Obiectivele cercetării 1237
Scopul dumnezeiesc al relativității timpului 1238
AIV. Omul – chipul lui Dumnezeu, nu chipul maimuței 1251
Asemănarea omului cu maimuța 1251
ADN-ul cimpanzeului este mult diferit de ADN-ul omului 1253
Fotografia ADN-ului 1254
Harta ADN-ului 1256
Cartea ADN-ului 1258
Mesajul ADN-ului în realitatea concretă 1262
Fenotipul (trupul) nu este determinat numai de genotip (ADN) 1263
Asemănarea între doi termeni de comparație nu înseamnă origine comună 1264
Transformismul – eroare și erezie 1266
ANEXE 1271
Liste 1271
Listă de abrevieri biblice (deslușire a cărților Dumnezeieștii Scripturi) 1271
Listă de abrevieri generale și expresii în limba latină 1275
Listă de figuri 1279
Listă de tabele 1280
Indexuri 1281
Index scripturistic în ordine alfanumerică 1281
Index onomastic 1288
Index real 1315
Index bibliografic 1365
CUPRINS 1367
VOL. 4 – ORTODOXISMUL ȘI EVOLUȚIONISMUL (NU SE GĂSEȘTE ÎN ACEST VOLUM, CI VA FI FINALIZAT ȘI PUBLICAT, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, LA O DATĂ ULTERIOARĂ)







Recenzii
Nu există recenzii până acum.