„Preotul, după ce își pune epitrahilul și felonul, deschide dvera și dă obișnuita binecuvântare din fața Sfintei Mese, zicând:
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu este preot de față, în locul binecuvântării de mai sus, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Apoi se rostesc Rugăciunile începătoare:
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori),
Slavă…, Și acum…
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
Dacă este preot de față, zice:
Că a Ta este împărăția, și puterea, și slava: a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Dacă nu va fi preot de față, diaconul, monahul sau mireanul va rosti:
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori), Slavă…, Și acum…
Apoi, făcând trei închinăciuni, rostim:
Veniți să ne închinăm împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la însuși Hristos, împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru adevărul Tău, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni dintre cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric, ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu însetat de Tine, ca un pământ fără de apă. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în groapă. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine îmi e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă…, Și acum…
Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ție, Dumnezeule! (de trei ori).
Și îndată se cântă, pe glasul Troparului:
Dumnezeu este Domnul și S-a arătat nouă, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului (de trei ori).
Troparul, glasul al 4-lea:
Podobie: Cel ce Te-ai înălțat pe Cruce…
O, Iisuse al meu, Mântuitorule mult-îndurate, cu smerenie Te rog: Izbăvește-mă de greșeli și curățește ticălosul meu suflet cel plin de întinăciuni; mântuiește-l, mult-Milostive, de focul gheenei, pentru ca, fiind mântuit, Mântuitorule Iisuse, cu îndrăzneală slăvindu-Te, să Te laud (de două ori).
Slavă…, Și acum…, asemenea:
Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Că de nu ai fi stat tu înainte rugându-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi din atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit, până acum, slobozi? Nu ne vom depărta de tine, Stăpână, că tu izbăvești pe robii tăi pururea din toate nevoile.
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Spală-mă întru totul de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că, iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că, iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi le-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește, învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
Canonul
glasul al 8-lea
Cântarea 1
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat…
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Iisuse preadulce, vindecă, Iisuse, rănile cumplite al sufletului meu năpăstuit, și păcatele robului Tău, o, Iisuse, șterge-le.
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Aș vrea, preadulce Iisuse, cu șuvoaie de lacrimi să spăl greșelile mele, Hristoase, dar mă amăgește vicleanul, de ale cărui înșelăciuni izbăvește-mă.
Slavă…
Tu, Mântuitorule a toate, Iisuse, izbăvește pe robul Tău de cursele vicleanului și fă-l părtaș slavei celei cerești, Hristoase al meu preadulce.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Toată fiind frumoasă, Fecioară, toată de lumină purtătoare, de Dumnezeu primitoare și strălucită, luminează ochii sufletului meu și cu totul mă fă purtător de lumină.
Cântarea a 3-a
Irmos: Tu ești întărirea…
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Primește, rogu-Te, o, Iisuse al meu, pe robul Tău și mântuiește-mă acum de patimi și de primejdii, iar de gheenă izbăvește-mă.
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Acum mântuiește pe robul Tău, o, Iisuse al meu preadulce, și de aspra osândă cea de la Judecată izbăvește-mă, Iubitorule de oameni.
Slavă…
Hristoase al meu, pe robul Tău cel ce strigă către Tine, cu zdrobire, mântuiește-l de boli cumplite și de tot necazul, Iisuse al meu.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Rogu-mă, una cu totul fără de prihană, prin rugăciunile tale cele de maică, izbăvește-mă pe mine, desfrânatul, de primejdii și de relele de tot felul.
Apoi aceste Stihiri:
Mântuiește din primejdii, preadulce Iisuse al meu, pe cei ce scapă sub acoperământul Tău cel dumnezeiesc, și le dăruiește iertare de păcate.
Caută cu milostivire, cu totul lăudată Născătoare de Dumnezeu, spre necazul cel cumplit al trupului meu și vindecă durerea sufletului meu.
Preotul zice Ectenia întreită scurtă (pag. 210).
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi zicem:
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne…
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Iisuse al meu, preadulce, vindecă patimile mele cele cumplite și răpește din mâinile șarpelui, Hristoase al meu, pe robul Tău.
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Tu, Iubitorule de oameni, Doamne, ești izbăvirea deznădăjduitului meu suflet, Iisuse al meu; de aceea, de toată mâhnirea izbăvește-mă.
Slavă…
Vremea pe care mi-ai dat-o, Mântuitorule, Iisuse al meu, am cheltuit-o în fărădelegi, dar, rogu-mă, ca un Mântuitor al lumii, iarăși mă cheamă.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Mă tânguiesc, Preacurată, purtând în minte multele mele păcate. De aceea, dăruiește-mi iertare, rogu-mă ție, Fecioară, prin rugăciunile tale.
Cântarea a 5-a
Irmos: Luminează-ne pe noi…
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Acum cu totul, Iisuse al meu, mă chinuie patimi cumplite pe mine, preaticălosul. De aceea strig Ție, Iisuse al meu: Mântuiește-mă!
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
De neputințe, Iisuse al meu, izbăvește-mă pe mine, cel ce alerg la acoperământul Tău, o, Iisuse al meu, și de primejdii slobozește-mă.
Slavă…
Nu a păcătuit vreodată, Iisuse al meu, altul, Milostive, precum eu ticălosul, Hristoase al meu. De aceea, Tu mântuiește-mă și de osândă izbăvește-mă.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Acum, o, Fecioară curată, cu milostivire, arată biserici ale lui Dumnezeu Cuvântul, Cel ce S-a sălășluit în tine, pe cei ce se bucură de ocrotirea ta cea caldă.
Cântarea a 6-a
Irmos: Curățește-mă, Mântuitorule…
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Vindecă, Iisuse, rogu-mă, ochii cei orbiți ai sufletului meu ticălos, Dumnezeul meu, și luminează-i cu dumnezeiasca Ta strălucire, ca să Te laud pe Tine, Iisuse al meu, mult-Milostive.
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Miluiește-mă, Mântuitorule, pe mine, desfrânatul și ticălosul, preadulce Iisuse, și izbăvește de necaz și de boli pe robul tău, iar de uneltirile lui Veliar slobozește-mă.
Slavă…
Eu, cel ce mă afund pururea în patimi grele, preadulce Iisuse, la Tine scăpând acum, cer însănătoșire. Tu, dar, Iisuse al meu, ca un Mântuitor, aceasta dăruiește-mi-o.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Moartă fă acum, Preaneîntinată, răutatea mea cea încă vie, și înviază sufletul meu cel mort, ca una ce ai născut pe Dumnezeu, Dătătorul vieții, ca să te măresc cu dragoste.
Apoi aceste Stihiri:
Mântuiește din primejdii, preadulce Iisuse al meu, pe cei ce scapă sub acoperământul Tău cel dumnezeiesc, și le dăruiește iertare de păcate.
Preacurată, ceea ce în zilele din urmă, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul, roagă-te Lui, ca una ce ai îndrăznire de Maică.
Preotul rostește Ectenia mică: Iară și iară… și ecfonisul: Că Tu ești împăratul păcii…
În lipsa preotului, se zice: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă…, Și acum…
Apoi zicem:
Condacul, glasul al 2-lea:
Preadulce Iisuse, Cel ce ai mântuit pe desfrânatul, și ai primit-o pe desfrânata, Iisuse al meu, iar pe cea cu scurgere de sânge ai vindecat-o prin atingere, și de mine, desfrânatul, îndură-Te, Iisuse al meu preadulce, și izbăvește-mă de toate ispitele și necazurile vieții, și mântuiește-mă, Iisuse, Făcătorule de bine, ca un Iubitor de oameni.
Prochimen, glasul al 4-lea:
Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne (Psalm 4, 6).
Stih: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? (Psalm 115, 3).
Evanghelia (Luca 9, 51-57; 10, 22-24)
În vremea aceea, când s-au împlinit zilele înălțării lui Iisus, El S-a hotărât să meargă la Ierusalim. Și a trimis vestitori înaintea feței Sale. Și ei, mergând, au intrat într-un sat de samarineni, ca să facă pregătiri pentru El. Dar ei nu L-au primit, pentru că El Se îndrepta spre Ierusalim. Și, văzând aceasta, ucenicii Iacob și Ioan l-au zis: Doamne, vrei să zicem să se coboare foc din cer și să-i mistuie, cum a făcut și Ilie? Iar El, întorcându-Se, i-a certat și le-a zis: Nu știți, oare, fiii cărui Duh sunteți? Căci Fiul Omului n-a venit ca să piardă sufletele oamenilor, ci ca să le mântuiască. Și s-au dus în alt sat. Și pe când mergeau ei pe cale, întorcându-Se către ucenicii Săi, a zis: Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu și nimeni nu cunoaște cine este Fiul, decât numai Tatăl, și cine este Tatăl, decât numai Fiul și căruia voiește Fiul să-i descopere. Și, întorcându-Se către ucenici, deoparte, a zis: Fericiți sunt ochii care văd cele ce vedeți voi! Căci zic vouă: Mulți proroci și regi au voit să vadă ceea ce vedeți voi, dar n-au văzut, și să audă ceea ce auziți, dar n-au auzit.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Părinte, Cuvinte și Duhule, Treime în Unime, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Și acum…, același glas:
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor noastre.
Stih: Miluiește-mă, Dumnezeule…
Stihira, glasul al 6-lea, podobie: Toată nădejdea…
Iisuse preadulce, slava ortodocșilor, Iisuse îndelung-răbdătorule, Iisuse al meu, mântuiește-mă pe mine robul tău, Iisuse; izbăvește-mă de toată neputința, Iisuse al meu preaînfrumusețate, pe mine cel ce vin la Tine și la Tine scap, Mântuitorule. Și, ca un iubitor de oameni, din mâna șarpelui răpește-mă, de patimi și primejdii slobozindu-mă, Mântuitorul meu Iisuse; și învrednicește-mă a lua aminte la legile Tale, Iisuse.
Preotul zice: Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău… (vezi pag. 214). Strana: Doamne, miluiește (de 12 ori), apoi preotul rostește ecfonisul: Cu mila și cu îndurările și cu iubirea de oameni… Strana: Amin.
În lipsa preotului, se zice Doamne, miluiește (de 12 ori)
Apoi zicem:
Cântarea a 7-a
Irmos: Pruncii evreilor…
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Mântuitorule al lumii, Iisuse al meu, pe mine cel nesimțitor și desfrânat, miluiește-mă acum, îndurate, și izbăvește-mă de gheenă, ca pururea să Te slăvesc ca pe un Mântuitor, Iisuse al meu.
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Având eu păcate nenumărate, Iisuse al meu, de frică nu îndrăznesc să privesc în sus și să văd înălțimea cerului. De aceea, strig: O, Iisuse al meu, mântuiește-mă pe mine, ticălosul.
Slavă…
Cuget întinat având eu, o, Iisuse al meu, cu căldură strig Ție: Rănile sufletului meu curățindu-le, Hristoase, din adâncul răutății izbăvește-mă, Iisuse al meu.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
O, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Iisus Cel preadulce, pe cei ce te laudă acum mântuiește-i, prin rugăciunile tale, de toată năpasta și de primejdii năprasnice.
Cântarea a 8-a
Irmos: Pe împăratul ceresc…
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Pe Tine, Iisuse al meu, Te rog, precum pe desfrânata ai slobozit-o de multe păcate, așa, Iisuse al meu, curățește și sufletul meu.
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
În răutăți stricătoare de suflet căzând eu, Iisuse al meu, la Tine alerg. Scoală-mă, mântuiește-mă, Dumnezeul meu preadulce.
Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.
Izbăvește-mă, o, Mântuitorule, cu puterea Crucii Tale, pe mine, cel ce alerg la Tine, Dumnezeu Cuvântul, și de toate patimile dobitocești slobozește-mă.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Fecioară curată, dezleagă legătura răutăților mele, legându-mă cu dragostea Cuvântului Celui născut din tine, și mântuiește-mă, prin rugăciunile tale.
Cântarea a 9-a
Irmos: Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu…
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Iubitorule de oameni, pe mine, robul Tău, cel ce cu răutățile am covârșit pe vameșul și pe desfrânatul, mântuiește-mă Tu, ca un Dumnezeu, Iisuse al meu îndurate.
Stih: Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
De partea cea de-a stânga, Mântuitorul meu preadulce, pe mine, robul Tău, izbăvește-mă, rogu-mă, și învrednicește-mă a vedea slava Ta cea negrăită.
Slavă…
Iisuse, Mântuitorul meu, de toată uneltirea diavolească mântuiește pe robul tău, și din patimi și primejdii slobozește-mă.
Și acum…, a Născătoarei de Dumnezeu:
Cugetul meu cel întinat cu păcate, Fecioară, tu, cea singură neîntinată, rogu-mă, curățește-l acum, prin rugăciunile tale.
Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Rogu-Te, Iisuse preadulce, primește pe robul Tău, Iisuse preabunule. Mântuiește-mă, nu mă trece cu vederea pe mine desfrânatul, Dumnezeul meu, îndurate Iisuse al meu, milostive Doamne.
Pe cei ce sunt îngrădiți cu Crucea Ta și se laudă cu Pătimirile Tale, Iisuse, întărește-i pe piatra poruncilor Tale, Hristoase, și mântuiește-i, Iisuse al meu, ca un preabun.
Tu ești, Iisuse al meu, lumina lumii și luminarea sărmanului meu suflet, o, Iisuse; Tu luminează-l cu lumina Ta, cea dumnezeiește strălucitoare, și izbăvește-l, Hristoase, de osânda cea veșnică.
Toate oștile îngerești, înaintemergătorul Domnului, cei doisprezece Apostoli și toți Sfinții, cu Născătoarea de Dumnezeu, faceți rugăciuni ca să ne mântuiască pe noi.
Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…
Troparul, glasul al 2-lea:
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greșelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulțumire strigăm Ție: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea.
Alt tropar, glasul 1:
Văzându-Te pe Tine, Doamne, tras fiind spre pătimirea Crucii, ne închinăm preacuratului Tău chip, Hristoase Dumnezeul nostru. Că de voie ai binevoit a pătimi cu trupul pentru noi, ca să mântuiești lumea Ta, din robia vrăjmașului. Slavă milostivirii Tale, Mântuitorule! Slavă, Preabunule, îndelung-răbdării Tale! Slavă pogorârii Tale, împărate a toate!
Apoi preotul zice Ectenia întreită (pag. 218-219), după care noi cântăm Stihira, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn…
Voind a mântui făptura Ta, plinit-ai, prin har, taina cea preamare a iconomiei Tale, o, bunule Iisuse, și ai răscumpărat întreaga lume, cu prețul cinstitului Tău sânge, Hristoase preadulce. De aceea, ne rugăm Ție cu credință: întărește-ne pe noi întru poruncile Tale, Iisuse al meu, preabunule!
Preotul face Otpustul mic.
În lipsa preotului, încheiem, zicând: