Să luăm aminte… cuvânt pentru cei ce năzuiesc să facă teologie

al celui între sfinți, părintelui nostru Nicodim Aghioritul

«Dacă, prin urmare, și tu, iubite, dorești să dobândești harisma aceasta, se cuvine să cunoști și să păstrezi următoarele opt lucruri:

1. Trebuie să respecți poruncile lui Dumnezeu și prin întâmpinarea lor să ajungi la contemplare, precum te sfătuiește Grigorie Teologul, zicând: „Vrei să devii teolog vreodată, și vrednic de contemplarea lui Dumnezeu? Păzește poruncile, mergi prin viață cu săvârșirea faptelor bune; căci prin fapte ajungi la contemplație; de la trup nevoiește-te către suflet”.
2. Trebuie să-ți stăpânești trupul și patimile trupului și să-ți curătești simțurile trupului și ale sufletului; căci înainte de a te curăți pe tine însuți nu poți avea siguranță pe tine, nici răspundere pentru sufletele altora, nici să teologhisești.

Sau dacă n-ai ajuns la curățire deplină, ci abia te curătești, nici atunci nu se cuvine să teologhisești.

3. Se cuvine să știi că teologia este de două feluri, un fel precede și un altul urmează. Pe de o parte teologia care precede este grăitoare despre existența lui Dumnezeu; pe de altă parte cea care urmează este aceea care, prin creație și purtarea de grijă a făpturilor, dovedește că există Dumnezeu care a creat toate și le poartă de grijă.
4. Trebuie să te ocupi cu citirea și studierea Vechiului și mai ales a Noului Testament; căci Sfânta Scriptură se numește și teologie în foarte multe locuri de către Dionisie Areopagitul, iar Sfinții Apostoli sunt numiți de el teologi prin excelență. Să te ocupi cu studierea teologiei dogmatice, mai ales a Sfântului Ioan Damaschin și Panoplia dogmatică a lui Atanasie, și să citești învățăturile teologice ale Sfinților Grigorie Teologul, Vasile cel Mare, Maxim Mărturisitorul, Grigorie de Nyssa, Grigorie Palama, Iosif Vrienios și ceilalți.
5. Trebuie să cunoști ceea ce recomandă Iosif Vrienios: „Cel care teologhisește, înainte de toate să stăpânească cu exactitate atributele persoanelor treimice; adică ce înseamnă că Dumnezeu este Unul și ce înseamnă Trei; ce înseamnă Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, ce înseamnă Dumnezeire, esență (ousia) si fire (phisis) și ce înseamnă persoana, ce sunt atributele, ipostasul și deoființimea, ce înseamnă enipostasul și celelalte.
6. Trebuie să cunoști regula pe care o recomandă același Vrienios cititorilor cărților de teologie, zicând: „Cei care citesc pe teologi, înainte de toate trebuie să se gândească că toate cele ce s-au spus despre Sfânta Treime, s-au spus ca despre o ființă și trei ipostasuri, și deci, când vorbim despre activitatea Sfintei Treimi trebuie să nu greșim atribuind ceea ce este propriu numai Ființei Divine, fiecăruia din cele trei ipostasuri separat, și nici cele spuse numai pentru fiecare din cele trei ipostasuri să le socotim comune Ființei Divine”.
7. Dacă îți place să teologhisești, urmează ceea ce te învață Purtătorul-de-Dumnezeu si Teologul Maxim, zicând: „Dorind să teologhisești să nu cauți rațiunile referitoare la Dumnezeirea însăși, adică rațiunile despre Ființa cea mai presus de înțelegere, căci nu poate să găsească aceasta mintea omenească, nici mintea altcuiva afară de Dumnezeu, ci să cauți rațiunile despre El cât se poate, adică energiile lui Dumnezeu precum sunt: veșnicia, nemărginirea, bunătatea, înțelepciunea, puterea Sa creatoare și purtătoare de grijă a toate, căci dintre oameni acela este mai mare teolog care descoperă aceste rațiuni, cât se poate” (A doua sută de capete despre dragoste, 27).
8. Punctul opt și ultim: roagă-te Duhului Sfânt, frate, ca să-ți dăruiască și ție darul teologhisirii; sau mai bine zis al contemplării – căci ai văzut mai sus că teologia se dă în Duhul Sfânt. Pentru că, să știi, cel care e mișcat de darul Sfântului Duh în inima sa, acela este cu adevărat teolog, teolog neclintit și plin de siguranță. Iar cel ce nu este mișcat de Duhul Sfânt în inima sa, acela cât teologhisește toate sunt cuvinte care vin din afară prin auz, și nu dintr-o inimă mișcată de Duhul Sfânt. În această privință a și spus Kalist Katafighiotul, teologul cel cu mintea înaltă: „Cel care este mișcat de Dumnezeu în Duhul Sfânt nu este înstrăinat de teologhisire; ci, dintr-o dată, devine teolog și teologhisește întotdeauna. Iar fără darul ceresc pomenit mai sus și fără lucrarea vie a Duhului Sfânt în mijlocul inimii sale, din păcate toate câte cu mintea vede sunt imaginație a minții și toate câte teologhisește sunt cuvinte aruncate în vânt, căci acela este mișcat prin auz și cuvintele lui vin dinafară. De aici vine înșelarea gândurilor și a teologiei însăși – ceea ce este și mai rău” (Filocalia greacă, cap. 34, p.1135). Dacă deci teologhisești mișcat fiind de Duhul Sfânt, atunci laudă și cinste aduci lui Dumnezeu, după cum se spune în psalm: „Aduceți Domnului laudă si cinste” (Ps. 28) – pe care interpretându-l Marele Vasile zice: „Tot cel care teologhisește fără eroare, neîndepărtându-se de înțelegerea corectă a învățăturilor despre Tatăl și despre dumnezeirea Fiului Unul-Născut și despre Sfântul Duh, acela aduce Domnului slavă și cinste”».[1]

[1] Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul, Scară Nouă, Ed. s.n., Tesalonic, 1976, pp.332-335.