Descriere
Tetralogia omului nou – Sfinții Părinți și oamenii de știință despre originea, căderea și înnoirea omului
Vol. 1 – Părinții evoluționismului
Atragem atenția că acest volum, ca și următoarele două volume, este mult mai cuprinzător (și ca subiecte dezbătute, și ca număr de pagini) decât capitolul corespunzător din teza noastră de doctorat.
Istoria păgânismului este o evoluție a evoluționismului
Păgânătatea are o istorie a ei, o evoluție, nu în sensul de progres, ci în sensul pe care îl are acest cuvânt în expresia „cum evoluează (se desfășoară) evenimentele”. Despre această istorie vom vorbi aici succint, ca să înțelegem cum a evoluat evoluționismul încă de la începutul lui și, în felul acesta, să îi cunoaștem implicațiile și ascunzișurile, pentru a ne feri de subtilele lui capcane.
Cercetarea științifică, așa cum este înțeleasă greșit astăzi, nu ca o contemplare naturală doxologică, ci ca o explicație prin rațiunea proprie, autonomă, a realității, diferită de cunoașterea adevărată (care este descoperire și trăire a realității, primită în dar de la Dumnezeu, în legătură nemijlocită cu El), își are negreșit începutul la Lucifer. Odată cu acest tip de cunoaștere, el a inventat și evoluționismul – dorință a sa de a-și schimba rațiunea de fire creată în fire necreată, de a deveni din înger și dumnezeu după har, în Dumnezeu după fire. Fiind heruvim, și-a dorit să „evolueze” din slujitor zidit al lui Dumnezeu, în dumnezeu suveran, cinstit de toată zidirea, din teonom în autonom. Gândind așa, s-a prefăcut în balaurul cel roșu (satana sau diavolul). Nu a avut parte de evoluția firii sale, cum dorea, fiindcă aceasta nu este cu putință, ci de o revoluție lăuntrică ce l-a întunecat. Nu a reușit să-și schimbe rațiunea firii, fiindcă a rămas tot înger creat, ci și-a produs mutilarea voirii, devenind înger întunecat (Iez 28,1-19), căzând și trăgând, după sine, o treime din îngeri (Apoc 12,3-4; Apoc 20,1-3).
Văzând cum a ajuns și temându-se, din invidie, că oamenii îi vor lua locul, în loc să se pocăiască cu adevărat (ca Dumnezeu să-l primească înapoi și să-l facă iar înger de lumină), el le-a transmis primilor oameni păgânătatea, cunoașterea științifică autonomă, adică dorința chinuitoare și stricătoare de a fi dumnezei, nu prin har, ci după fire (prin schimbarea firii), de sine stătători, prin ei înșiși, printr-o cunoaștere degradată și degradantă, după părerea proprie.
A fi dumnezei nu prin har, ci prin sine, aceasta este ispita primordială: Fac 3,5 „Dar Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul”. Primii oameni au fost ispitiți să devină dumnezei după fire, dorind să-și schimbe rațiunea firii (rațiunea de a fi chip dumnezeiesc), anulându-și chipul ca să nu mai fie doar chipuri, ci chiar dumnezei, prin independența față de Dumnezeu, Prototipul lor. Dar nu și-au putut anula chipul, fiindcă rațiunile firii nu se pot altera, căci sunt ocrotite de Creator, în schimb au pierdut darul asemănării.
Astfel, Adam și Eva au tânjit să devină oameni de știință evoluționiști, adică să „evolueze” de la statutul de copii ascultători și slavoslovitori ai Domnului, la cel de rafinați cunoscători ai răului și ai binelui (întocmai ca Dumnezeu, însă fără de El), prin metode autonome, rupți de harul Lui, doar ca să se laude pe sine. Fac 3,6 „De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat și plăcut ochilor la vedere și vrednic de dorit, pentru că dă știință, a luat din el și a mâncat și a dat bărbatului său și a mâncat și el”. Și așa au căzut, și-au pierdut feciorelnicele haine de lumină înțelegătoare și au dobândit goliciunea desfrânată a scolasticii.
E drept că ei s-au pocăit, redevenind oameni de știință doxologici, adică proroci, dar nu toți urmașii lor i-au urmat întru pocăință. Unii au sporit acel tip de cunoașterea rea, amestecând și mai mult binele cu răul.
Acest prim volum al Tetralogiei omului nou descrie tocmai această istorie a involuției omului, arătând legătura dintre înșelarea demonică, evidentă în viețile evoluționiștilor celor mai cunoscuți, și gândirea păgână din învățăturile lor. Astfel că am urmărit, după aceste două repere, firul roșu evoluționist din marile religii ale lumii (evoluționismul semilunii fertile – de tip zoroastrian, sumeriano-akkadian, egiptean; elin; hindus – inclusiv cel spiritist și teozofic; nordic; romano-catolic; protestant; scientologic și evoluționismul per se, ca religie de sine stătătoare, cu ritualurile sale), ca și din viețile și scrierile unor evoluționiști păgâni celebri (Vivekananda, Sri Aurobindo, Ken Wilber, Friedrich Wilhelm Nietzsche) și ale unor eretici cu mentalitate păgână, deghizați în creștini (Origen; iezuitul Jean Baptiste Lamarck; preotul augustinian Gregor Mendel; cardinalul John Henry Newman; preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin, abatele Georges Lemaître; preotul iezuit Karl Rahner; preotul, fost iezuit, Hans Urs von Balthasar; ex-preotul dominican Francisco Ayala, preotul luteran suedez Lars Anders Thunberg; „evanghelistul” Denis Alexander și alții).
Atragem atenția asupra capitolului dedicat lui Origen, „Origen, tatăl evoluționismului «creștin»”, care dezbate amănunțit și lămurește, după Sfinții Părinți, toate neclaritățile/îndoielile în legătură cu viața și învățăturile lui: A fost mucenic? Au existat Sfinți Părinți „origeniști”? Textele sale eretice îi aparțin cu adevărat sau sunt doar apocrife, scrise în numele lui? Au avut Sfinții Părinți dreptate să-i numească învățăturile eretice și păgâne (eline) sau au exagerat, neînțelegându-le prea bine? De asemenea, acest capitol analizează atât învățăturile sale eretice, direct legate de evoluționism, cât și infailibilitatea Adevărului absolut.
Un alt capitol este dedicat evoluționismului romano-catolic, „Biserica Romano-Catolică, mama evoluționismului «creștin»”, în care, pe lângă viața și învățăturile rătăcite ale evoluționiștilor romano-catolici, explorăm atât evoluționismul catehismului romano-catolic, al școlilor oficiale romano-catolice și al dogmelor romano-catolice (Filioque; grație creată → panenteism; satisfacția onoarei, starea naturală stricată, har supraadăugat – păcat strămoșesc; imaculata concepție; autonomia lumii; purgatoriu, Vicarius Christi, aggiornamento), al papilor Pius IX (decretarea unei false cunoașteri infailibile), Leon XIII (teologia subordonată științei în privința cunoașterii originilor), Pius X (startul unei curse către punctul omega), Pius XII („piosul” E.T. al Ustașei: evoluționismul teoretic și practic – adică nazismul militant), Ioan Paul II (un evoluționist sanctificat), Benedict XVI (un evoluționist „teolog”), Francisc – un evoluționist co(s)mic, colaborarea romano-catolici-quakeri în fabricarea evoluționismului teist (E.T.), cât și credința oficială a romano-catolicilor în extratereștrii (ET).
Ultimul capitol conține viața și învățăturile agnosticului (ateu necombatant) Charles Darwin (așa cum se considera pe sine însuși, iar nu un teist pocăit, așa cum vrea să îl prezinte o legendă populară pietistă protestantă). În acest capitol sunt descrise, din mai multe surse oficiale: începuturile lui Darwin și ale teoriei lui; hinduismul lui Darwin; treptele lepădării sale de Hristos (aprinderea zelului hindus, teodiceele eretice; declarațiile lepădării treptate – de credința copilăriei și de teism –, exprimarea și definirea agnosticismului său; participarea la ședințe spiritiste, falsa lui „căință” legendară); lansarea darwinismului nu de către oamenii de știință, ci de teologii liberali; eugenismul și rasismul lui Darwin; consecințele dezastroase ale darwinismului asupra urmașilor lui și roadele nefaste ideologic-politice ale învățăturilor sale.
Dintre aceste roade, cele care ne afectează cel mai mult astăzi, la modul cel mai concret, sunt trans, post, meta-”umanismul”, sau, mai pe larg, supraumanismul, caricaturizarea îndumnezeirii omului. Poate cel mai grav, din toate, este transumanismul medical, complet nejustificat, deoarece, după cum arătăm în acest subcapitol (cu ajutorul cercetării științifice), medicina evoluționistă (contrar mentalității larg răspândite azi) nu a prelungit deloc speranța de viață (față de cea a oamenilor de pe vremea Sf. Proroc David, până în zilele noastre).
„Merită observat că nici Darwin și nici Lyell nu erau savanți formați, în sensul modern. Darwin era un student teolog apostat, a cărui singură diplomă era în teologie. Charles Lyell a studiat dreptul, nu geologia. Geologi de seamă ai vremii sale – de pildă, Cuvier, Buckland – credeau în catastrofism, și mulți dintre geologii din zilele noastre se reîntorc la această părere. Lyell trebuie să fi știut că datele reale ale geologiei favorizau în mare parte catastrofismul, nu uniformismul. Totuși, în chip dogmatic, a insistat asupra perioadelor lungi și a uniformității, respingând cu sarcasm cronologia biblică din acest proces. – Dr. Henry M. MORRIS, The Long War against God, Ed. Baker Book House, Grand Rapids, 1989, p. 162”
De altfel, chiar și ideea selecției naturale (esența darwinismului) nu i-a venit lui Darwin din cercetarea științifică a naturii, ci din contaminarea sa cu malthusianismul, opera unui teolog liberal la modă atunci, ca și acum:
„În octombrie 1838, adică la cincisprezece luni după ce mi-am început ancheta sistematică, am citit, pentru amuzament, teoria lui Malthus despre populație și, fiind bine pregătit să apreciez lupta pentru existență, care continuă peste tot (de la observarea continuă a obiceiurilor animalelor și plantelor), m-a surprins dintr-o dată ideea că, în aceste condiții, variațiile favorabile vor tinde să fie păstrate, iar cele nefavorabile să fie distruse. Rezultatul ar fi formarea de noi specii. Aici, atunci, am avut în cele din urmă o teorie cu care să lucrez. – Charles DARWIN, The Autobiography of Charles Darwin 1809-1882. With the original omissions restored, editată cu anexe și note de nepoata sa, Nora BARLOW, Ed. Collins, Londra, 1958, p. 120.”
*
Acest prim volum este esențial pentru înțelegerea întregii Tetralogii, nu numai fiindcă ne arată cine sunt părinții evoluționismului (care, după cum se poate vedea, nu sunt de fel oamenii de știință, ci teologii rătăciți și învățătorii fanatici ai religiilor păgâne), ci și fiindcă ne oferă un mic dicționar pentru înțelegerea cunoașterii, creației, creaționismului și evoluționismului, foarte important nu numai în cadrul dezbaterii noastre, ci și în înțelegerea tulburărilor ideologice și religioase de care suferă contemporanii noștri, tulburări care-i ispitesc atât de mult pe ortodocși, de pe băncile școlilor până pe patul de moarte.
„Teza de doctorat a Pr. dr. (medic) Alexandru Anastasiu este rodul unei așteptări imperative. Chiar și numai curajul de a înfrunta analitic puhoiul teoriilor evoluționismului inter-specific și încă ar fi îndeajuns de mult și cu totul salutar. Însă teza de doctorat, de dimensiuni neobișnuite pentru o asemenea lucrare, dar firești pentru complexitatea problemei abordate, este mai mult decât atât. Este una dintre oazele răspândite în pustiul provocat de conglomeratul pozitivismului occidental, a cărui întindere sufocantă ne-ar arunca pe toți într-o rătăcire absurdă dacă nu ne-ar însoți stâlpul de lumină călăuzitoare și certitudinea «țării făgăduite» – Iisus Hristos, Calea, Adevărul și Viața.”
Acad. Prof. Univ. Dr. Ilie Bădescu
CUPRINS
PREFAȚĂ 7
INTRODUCERE 19
Parte introductivă obligatorie la o teză de doctorat 19
Problema cercetării 19
Temele și „nișa” cercetării 19
Prezentarea succintă a stadiului actual al cercetării științifice și bibliografia reprezentativă 21
Stadiul actual al cercetării, mai pe larg 23
În lume 26
În România 38
1918 – 1948 39
Continuatorii de după 1948 40
Cei formați după 1948 40
Obiectivele de cercetare propuse 42
Metodologia de cercetare propusă 43
Delimitările studiului 44
Contribuțiile și preocupările noastre pentru tema propusă, estimarea reușitei și riscului cercetării 45
Rezultatele științifice estimate ale cercetării 46
Valorificarea rezultatelor cercetării 46
Mic dicționar pentru înțelegerea cunoașterii, creației, creaționismului și evoluționismului 47
Agnosticismul 47
Apologia 47
Ateismul 53
Axiomele 53
Baraminul 53
Clasificarea științifico-religioasă a cosmogoniilor și concepțiilor despre originea omului 53
Creaționismul 55
Cunoașterea dumnezeiască și cunoașterea făpturilor 59
Cunoașterea demonică 60
Cunoașterea prin pocăință 60
Cunoașterea prin rațiunea căzută 60
Cunoașterea prin revelație 60
Cunoașterea prin studiu 61
Cunoașterea prin trăire integrală 61
Cunoașterea firească 62
Cvadriga tâlcuirii patristice 62
Deismul 63
Dogmatisirea păcatului 63
Elen vs. elin 63
Evoluționismul 64
Evoluționismul teist 68
F.L.O. („First Living Organism” = Primul organism viu – lb. engl.) 70
Filamentul primordial cosmic/biologic 71
Înnoirea firii vs. schimbarea firii 71
Învechirea/stricarea firii 72
L.C.A. („Last Common Ancestor” = Ultimul strămoș comun – lb. engl.) 72
L.U.C.A. („Last Universal Common Ancestor” = Ultimul strămoș comun universal – lb. engl.) 72
Macro-evoluție vs. micro-evoluție 72
Metafizică, metafizician 73
Metempsihoză vs. reîncarnare 79
Metoda deductivă vs. metoda inductivă 80
Metoda empirică 81
Metoda revelației în știință 82
Mod de lucru/mod de a lucra vs. mod de existență/mod de a fi 82
Motivul citării din propria carte, nefiind încă atestat ca cercetător 82
NCE (numitorul comun epistemologic) 86
Pandeismul 89
Panendeismul 89
Panenteismul 89
Panteismul 90
Poietogenul 90
Prilostirea 91
Rațiunea activității și a pătimirii sau firesc, suprafiresc (mai presus de fire) și împotriva (contra) firii 93
Rațiunea ființelor gânditoare 93
Rațiunea firii 93
Știință = Metafizică și date științifice 94
Teismul 96
Timpul îndelungat 96
Transformismul 96
Uniformismul 96
Veriga lipsă vs. veriga intermediară vs. L.C.A. 97
VOL. 1 – PĂRINȚII EVOLUȚIONISMULUI 99
Istoria păgânismului este o evoluție a evoluționismului 99
Prototipurile ereziilor din care se trage evoluționismul 100
LXX vs. text masoretic 106
Evoluționismul nu este o noutate științifică, ci un vechi păgânism 128
Evoluționismul Semilunii Fertile 129
Zoroastrismul 131
Un studiu evoluționist sugestiv despre zoroastrism 131
Istoria zoroastrismului, după Sfinții Părinți 139
Zoroastrismul lui Nietzsche 140
Evoluționismul sumeriano-akkadian (caldeean sau babilonean) 155
Evoluționismul egiptean 161
Evoluționismul elen 164
Evoluționismul hindus 169
Hinduismul spiritist și teozofic 170
Testamentul lui Vivekananda 173
Hinduismul lui Sri Aurobindo 180
Hinduismul lui Ken Wilber 183
Evoluționismul păgânismului nordic 191
Evoluționismul ca religie de sine stătătoare 195
Proveniența, insuflarea demonică și ritualul religiei evoluționiste 195
Scientologia 197
Origen, tatăl evoluționismului „creștin” 202
Introducere 202
A fost mucenic? 207
Au existat Sfinți Părinți „origeniști”? 230
Textele eretice ale lui Origen îi aparțin cu adevărat sau sunt doar apocrife, scrise în numele lui? 235
Au avut Sfinții Părinți dreptate să-i numească învățăturile eretice și păgâne (eline) sau au exagerat, neînțelegându-l prea bine? 236
Învățăturile eretice ale lui Origen, legate direct de evoluționism 239
Infailibilitatea Adevărului absolut, Origen și evoluționismul 244
Biserica Romano-Catolică, mama evoluționismului „creștin” 256
Dogme romano-catolice origenist-evoluționiste 259
Filioque 259
Grație creată→ panenteism 260
Satisfacția onoarei 260
Starea naturală stricată, har supraadăugat – păcat strămoșesc 262
Imaculata concepție 275
Autonomia lumii RC 283
SF-ul romano-catolic 283
Purgatoriul 291
Vicarius Christi 293
Aggiornamento 298
Romano-catolicii, începătorii și promotorii evoluționismului – nu Darwin 299
Picajul romano-catolic în evoluționismul teist (E.T.) 299
Episcopul RC danez Nicolas Steno 300
Iezuitul Jean Baptiste Lamarck, întemeietorul E.T. 300
Preotul augustinian Gregor Mendel și Darwin 305
Reacții RC timpurii la darwinism 305
Consiliul episcopilor RC germani din 1860 306
Vaticanul tace 306
Cardinalul John Henry Newman 311
Preotul dominican Léroy 311
St. George Jackson Mivart 312
Preotul Sfintei Cruci John Augustine Zahm 313
William Seton III 313
Episcopul Cremonei Geremia Bonomelli 313
Preotul iezuit Pierre Teilhard de Chardin 314
Preotul educat de iezuiți, abatele Georges Lemaître 325
Preotul iezuit Karl Rahner 325
Preotul fost iezuit Hans Urs von Balthasar 352
Preotul Hans Küng, format la Universitatea Pontificală Gregoriană (iezuită) 352
Preotul iezuit Raymund Schwager 353
Catehismul romano-catolic 353
Școlile romano-catolice 359
Ex-preotul dominican Francisco Ayala și școala lui dominicană 360
Formarea lui Ayala 360
Teodiceea lui Ayala 364
Alte erezii și erori științifice ale lui Ayala 365
Papa și evoluționismul 373
Papa Pius IX – decretarea unei false cunoașteri infailibile 373
Papa Leon XIII – teologia subordonată științei în privința cunoașterii originilor 380
Papa Pius X – startul unei curse către punctul omega 381
Papa Pius XII – piosul E.T. al Ustașei 382
Evoluționismul teoretic al Papei Pius XII 382
Evoluționismul practic al Papei Pius XII 383
Papa Ioan Paul II – un evoluționist sanctificat 386
Papa Benedict XVI – un evoluționist „teolog” 386
Papa Francisc – un evoluționist co(s)mic 392
Concluziile capitolului „Biserica Romano-Catolică, mama evoluționismului «creștin»” 393
Protestantismul și evoluționismul 394
Quakerii, un soi de tremurici 395
George Fox 395
Tipurile de quakeri 396
Quakerii și evoluționismul 397
Colaborarea romano-catolici-quakeri în fabricarea E.T. 398
Preotul luteran suedez Lars Anders Thunberg 406
„Evanghelistul” E.T. (Denis Alexander) 408
Formarea lui Denis Alexander 408
Mentalitatea lui Denis Alexander 409
Erminiile E.T. ale lui Denis Alexander 411
Ce înțelegem prin Creație? 412
Doctrina biblică a creației 414
Ce înțelegem prin evoluție? Datare, ADN și gene 421
Ce înțelegem prin evoluție? Selecția naturală și succesul reproductiv 423
Ce înțelegem prin evoluție? Speciație, fosile și problema informării 431
Obiecții aduse teoriei evoluției 453
Cum rămâne cu Geneza? 462
Creaționismul evoluționist (CE) 479
Cine au fost Adam și Eva? Cadru general 482
Cine au fost Adam și Eva? Știința și Geneza în dialog 484
Evoluția și înțelegerea biblică a morții 492
Evoluția și căderea în păcat 498
Evoluția, răul natural și problema teodiceei 501
Proiectul inteligent și ordinea creației 509
Evoluția – inteligentă și proiectată? 511
Originea vieții 511
Postfață 513
Agnosticul Charles Darwin 515
Începuturile lui Darwin 517
Începuturile teoriei lui Darwin 519
Hinduismul lui Darwin 520
Cinismul lui Darwin 521
Treptele lepădării de Hristos 524
Laptele ereziilor 524
Aprinderea ze(l)ului hindus 525
Beagle 530
Emma cea tristă nu-l poate salva 530
Teodiceele eretice nu-l pot salva 535
Declarațiile lepădării treptate 537
Lepădarea de credința copilăriei 537
Lepădarea de teism 539
Începutul agnosticismului 541
Religia ca o caracteristică socială evoluată 543
Exprimarea agnosticismului 544
Spiritismul → avalanșa agnosticismului 545
Agnosticism = ateism necombatant 557
„Căința” 561
Roade rele ale unui pom rău 562
Darwin este lansat de teologi eretici, nu de oameni de știință 562
Mintea darwiniștilor 565
„Mila” evoluționistă și eugenismul 570
Rasismul lui Darwin 581
Ce se naște din pisică șoareci mănâncă 584
Anne Elizabeth, Mary Eleanor și Charles jr. Darwin 585
William Erasmus Darwin 585
Henrietta Emma Litchfield 587
Sir George Howard Darwin 588
Elizabeth Darwin 590
Sir Francis „Frank” Darwin 590
Leonard Darwin 591
Sir Horace Darwin 592
Roadele evoluționismului (darwinismului) 592
Capitalismul susținut de darwinism 592
Socialismul (comunismul) susținut de darwinism 593
Colonialismul susținut de darwinism 593
Expansionismul susținut de darwinism 593
Ateismul susținut de darwinism 594
Concluzia susținută de darwinism 594
De la „umanismul” lui Darwin la trans, post, meta-”umanism” 594
Transumanismul 595
Postumanismul 597
Metaumanismul (singularitarianismul) 599
Supraumanismul, caricaturizarea îndumnezeirii omului 600
Transumanismul medical nu e justificat, deoarece medicina evoluționistă nu a prelungit viața 604
Concluzii vol. 1 623
ANEXE 631
Liste 631
Listă de abrevieri biblice (deslușire a cărților Dumnezeieștii Scripturi) 631
Listă de abrevieri generale și expresii în limba latină 635
Listă de figuri 639
Listă de tabele 640
Indexuri 641
Index scripturistic în ordine alfanumerică 641
Index onomastic 648
Index real 675
Index bibliografic 725
CUPRINS 727
VOL. 4 – ORTODOXISMUL ȘI EVOLUȚIONISMUL (NU SE GĂSEȘTE ÎN ACEST VOLUM, CI VA FI FINALIZAT ȘI PUBLICAT, CU AJUTORUL LUI DUMNEZEU, LA O DATĂ ULTERIOARĂ)
Recenzii
Nu există recenzii până acum.