http://www.apologeticum.ro/2011/01/cum-ii-primim-pe-catolici-la-ortodoxie-hotarare-a-patriarhilor-ortodocsi-din-anul-1755-botezul-ereticilor-nu-este-valid/, sâmbătă, 5 iulie 2014.
Orosul Sfintei Biserici a lui Hristos, care întărește Sfântul Botez dat de la Dumnezeu, dar leapădă botezurile ereticilor care se fac în alt chip[1]
Dintre multele mijloace prin care ne învrednicim de mântuire și care se succed și se leagă unul de altul ca o scară (fiindcă toate privesc către același țel) cel dintâi este Botezul, cel predat de Dumnezeu sfințiților apostoli, de vreme ce fără el celelalte sunt nelucrătoare.
căci trebuia neapărat ca, de vreme ce cea dintâi naștere îl aduce pe om în viața aceasta muritoare, să fie găsită o altă naștere și un chip [de naștere] mai tainic care să nu-și aibă începutul în stricăciune, nici să se sfârșească în stricăciune, prin care să ne fie cu putință a urma lui Iisus Hristos, Întemeietorul mântuirii noastre. Că apa botezului cea din colimvitră are rolul de pântece, și naștere primește cel născut, cum zice Gură de Aur[2]; iar Duhul Care se pogoară în apă are rolul lui Dumnezeu, Care plăsmuiește fătul; și după cum Acela, după punerea în mormânt, a treia zi a revenit la viață, tot așa, cei ce cred, fiind cufundați în apă, în loc de pământ, prin cele trei cufundari închipuisesc în sine harul învierii cel de a treia zi, apa fiind sfințită prin pogorârea Preasfântului Duh, așa încât trupul să fie luminat prin apa văzută, iar sufletul să ia sfințire prin Duhul cel nevăzut. Căci după cum apa dintr-o oală se împărtășește de căldura focului, așa și apa din colimvitră, prin lucrarea Duhului, se preface în putere dumnezeiască, curățind și învrednicind de înfiere pe cei astfel botezați, dar pe cei inițiați [botezați] în alt chip arătându-i necurați și întunecați în loc de curați și înfiați.
Așadar, pentru că deja mai înainte cu trei ani s-a ridicat problema dacă sunt primite botezurile ereticilor care vin la noi [la ortodoxie], săvârșite în afara predaniei sfinților Apostoli și dumnezeieștilor Părinți și în afara obiceiului și rânduielii Bisericii sobornicești și apostolești, noi, prin dumnezeiasca mila fiind crescuți în Biserica Ortodoxă și urmând canoanelor sfințiților Apostoli și dumnezeieștilor Părinți, și cunoscând că Biserica noastră sfântă, sobornicească și apostolească este singura și unica [Biserică], și [la fel] Tainele Ei, prin urmare și dumnezeiescul Botez, primim tainele ereticilor, câte sunt săvârșite nu precum Duhul Sfânt a rânduit sfințiților Apostoli și precum Biserica lui Hristos face pana astăzi, ci fiind găselnițe [invenții] ale oamenilor stricați, [le primim deci] ca întrutotul neobișnuite și le știm străine de întreaga predanie apostolică, și de aceea le lepădam prin hotărâre obștească. Si pe cei dintre ei care vin la noi îi primim ca nesfințiți și nebotezați, urmând Domnului nostru Iisus Hristos, Care a poruncit ucenicilor Lui „să boteze în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Mt. 28: 19), și sfințiților și dumnezeieștilor Apostoli, care rânduiesc a-i boteza pe cei ce vin [la credință] prin trei afundări și ridicări, și la fiecare afundare a chema un nume din Sfânta Treime[3], și sfințitului și întocmai cu apostolii Dionisie, care zice:
De trei ori se afundă în colimvitra care conține apă sfințită și ulei sfințit cel care vine [la credință], fiind el gol de orice vesmânt, și chemând întreitul ipostas al dumnezeieștii fericiri, și îndată cel botezat e pecetluit cu preadumnezeiescul Mir și se face părtaș de preasfințita Euharistie[4].
[Urmăm] și Sfintelor Sinoade ecumenice II[5] si V-VI[6], care rânduiesc ca cei ce nu sunt botezați prin trei afundări și ridicări și nu cheamă la fiecare afundare un nume din dumnezeieștile ipostasuri, ci sunt în alt oarecare chip botezați, când vin la ortodoxie, să fie primiți ca nebotezați.
Așadar, urmând și noi acestor dumnezeiești și sfințite rânduieli, socotim lepădate și neprimite botezurile ereticilor, ca unele ce sunt în afară și străine de apostolica dumnezeiasca rânduială și ca ape fără folos, după cum zic sfințitul Ambrozie și marele Atanasie, și nedând nicio sfințire celor ce le primesc, și nefolosind cu nimic la curățirea păcatelor. Iar pe cei dintre ei, botezați nu prin afundare, îi primim ca nebotezați când vin la credința ortodoxă, și fără nicio primejduire îi botezăm[7], potrivit canoanelor apostolice și sinodale prin care se întărește foarte mult sfântă apostoleasca și soborniceasca Biserică a lui Hristos, maica de obște a noastră a tuturor. Și pe baza acestei decizii și hotărâri obștești pecetluim acest oros al nostru, care este în acord cu rânduielile apostolice și sinodale, întărindu-l prin semnăturile noastre.
[Dat] în anul mântuirii 1756 Chiril, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop al Constantinopolului, noua Romă, și patriarh ecumenic;
Matei, cu mila lui Dumnezeu, papă și patriarh al marii cetăți a Alexandriei și judecător al lumii[8];
Partenie, cu mila lui Dumnezeu, patriarh al sfintei cetăți a Ierusalimului și al întregii Palestine.
[1] Traducere după I. Karmires, Monumentele dogmatice și simbolice ale soborniceștii Biserici ortodoxe, Atena, 1952, pp 989-991.
[2] Comentariu la Ioan, Omilia 26, PG 59, 153.
[3] Canon 50 apostolic.
[4] Despre ierarhia bisericească II, 7.
[5] Canon 7.
[6] Canon 95.
[7] Canoanele bisericești, sub aspră pedeapsă, interzic rebotezarea celui o dată botezat ( 47 apostolic).
[8] Probabil e vorba de o titulatură administrativă.
Reamintim faptul ca papistașii au furat termenul de “catolic”, pozând acum în “biserică universală”
De nu se va naște cineva din apă și din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu (In. 3: 5);
Pr. Alexandru Anastasiu
«Pentru aceasta însuși Domnul vă va da vouă un semn: Iată Fecioara în pântece va lua și va naște Fiu și vei chema numele Lui Emanuel. Unt și miere va mânca, mai înainte de ce va ști a osebi cele rele, va alege binele. Că mai înainte de ce va cunoaște Pruncul binele sau răul, lepăda-va răul, ca să aleagă binele, și va rămâne pământul, de care tu te temi, de la fața celor doi împărați.» (Isaia 7:13-15, Biblia sau Sfânta Scriptură de la 1914 în text îndreptat ortografic)
Sfântul Părinte Ierarh și Stâlp de neclintit al Bisericii Orthodoxe a Domnului Dumnezeului și Mântuitorului adevăraților Săi robi și al meu Iisus Hristos, Vasilie cel Mare din Pontul Cezareei Capadociei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei tâlcuind «Pentru aceasta însuși Domnul vă va da vouă un semn: Iată Fecioara în pântece va lua și va naște Fiu și vei chema numele Lui Emanuel.» zice (în P.S.B. Vol. 2 – Comentariu la cartea Profetului Isaia – Carti Bisericesti):
«Iudeii se împotrivesc versiunii celor Șaptezeci, spunând că în ebraică nu este „fecioara”, ci „tânăra”[1159], putând fi numită o tânără în floarea vârstei, dar nu o femeie nemăritată. Pentru aceştia răspunsul este ușor și de la sine. Căci dacă semnul este arătarea a ceva uimitor și diferit de cunoașterea obişnuită a oamenilor, ce era minunat că una dintre multe femei, stând împreună cu un bărbat, să devină mama unui copil? Dar cum s-ar mai putea numi Emanuel cel născut din dorința trupului? De aceea, dacă cel dat este un semn, [atunci] și nașterea [trebuie] să fie paradoxală. Dacă felul nașterii copilului este obişnuit, să nu i se spună semn, nici să nu fie numit Emanuel. Iar dacă nu este fecioară cea care naște, cum să fie acesta semn? Și dacă nașterea nu este mai dumnezeiască decât la mulți, cum [să fie aceasta] venirea lui Emanuel?
[1159] În textul ebraic este, într-adevăr עַלְמָה, alma „fată”. Deși într-un context termenul se referă la o fecioară (Fac. XXIV, 43), totuși în general înseamnă la modul general „fată”. În Cânt. VI, 8 se referă chiar la fete din haremul regal. Aquila şi Symmachus traduc chiar prin
ἡ νεᾶνις „fata”, „tânăra”.»,
deci:
„Dar cum s-ar mai putea numi Emanuel cel născut din dorința trupului? De aceea, dacă cel dat este un semn, [atunci] și nașterea [trebuie] să fie paradoxală. Dacă felul nașterii copilului este obişnuit, să nu i se spună semn, nici să nu fie numit Emanuel.”
deci, potrivit Sfântului Părinte Ierarh Vasilie cel Mare din Cezareea Capadociei Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, cei născuți din împreunare trupească dintre bărbat și femeie care au fost numiți de părinții lor Emanuel sau Emanuela și apoi li s-a săvârșit Taina Botezului NU AU Botezul Orthodox și trebuie BOTEZAȚI.
Același lucru, ca în cazul Numelui Emanuel, este valabil și pentru copiii născuți din împreunarea trupească dintre un bărbat și o femeie și cărora părinții lor, printr-o înfricoșătoare nesimțită îndrăzneală, ar îndrăzni să își numească copiii cu Numele „Iisus Hristos”, Nume despre care Sfântul și Marele Apostol al neamurilor Pavel scrie în Epistola către Filipeni în capitolul al 2-lea stihul 9 că este un Nume Unic și doar al Unuia, doar al Domnului Dumnezeului și Mântuitorului Orthodocșilor și al meu Mântuitor Iisus Hristos:
„Pentru aceea, și Dumnezeu L-a preaînălțat și I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume”,
adică Numele Iisus Hristos ca și Numele Emanuel este Numele cel dumnezeiesc și Unic al Unuia Dumnezeu Iisus Hristos.
Vă mulțumim pentru comentariu.
Trebuie totuși să vă atragem atenția, fiindcă ați avut bunăvoința de a acorda atenție blogului nostru, că Sfinții Părinți se citesc, întotdeauna, în context cu ceilalți Sfinți Părinți, pentru a nu fi răstălmăciți.
Iată ce spun aceștia în legătură cu opinia dumneavoastră:
„1,lb: Lui Iisus
Numele acesta, «Iisus» nu este elinesc, ci evreiesc și se tălmăcește «Mântuitor». Pentru că evreiește «Iao» înseamnă mântuire.
1,lc: Hristos
«Hristoși» – adică «unși» – se numeau împărații și preoții, pentru că erau unși cu untdelemn sfințit, care curgea din cornul care li se punea pe cap [asupra capului].
Deci, Domnul se numește Hristos, adică «Uns» și ca un împărat – pentru că a împărățit peste păcat – și ca un Preot – pentru că S-a adus pe Sine jertfă pentru noi (Efeseni 5,2).
S-a uns încă El și după adevăr cu untdelemnul cel adevărat, adică cu Sfântul Duh, pentru că cine altul avea pe Duhul, precum Domnul [Hristos]? Că întru Sfinți darul Sfântului Duh lucra, iar întru Hristos nu darul Duhului lucra minunile, ci Hristos, împreună cu Duhul, Care este deoființă cu El.
1, ld: Fiul Iui David
A zis «lui Iisus» și, ca să nu crezi că despre un alt Isus vorbește, a adăugat «fiul lui David»,
Pentru că a fost și un alt Isus vestit, care a fost voievod [cârmuitor] după Moise și care «al lui Navi» se numea și nu al lui David (Iosua 1,1), pentru că acesta mai înainte de David a fost cu multe neamuri, nefiind el din seminția lui Iuda din care se trăgea David, ci din alta. […]
1, 23b: Și va naște Fiu și vor chema numele Lui Emanuil , care se tâlcuiește: Cu noi este Dumnezeu. (1,13·) isaia 7,14/ Luca 1,3i
Iudeii spun: «De ce, dar, S-a numit Iisus Hristos, iar nu Emanuil?» Se cuvine să zicem că nu scrie «vei numi», ci «vor numi», adică înseși lucrurile [faptele] îl vor arăta pe El că este Dumnezeu și cu noi petrece. Pentru că dumnezeiasca Scriptură din lucruri [fapte] pune numirile. De aceea găsim numele «Degrabă-pradă» (Isaia 8,1, 3), măcar că nimeni nu s-a numit cu acest fel de nume. Dar, fiindcă îndată ce S-a născut Domnul, s-a prădat și s- a robit înșelăciunea, așa se spune că S-a numit, din lucru [faptă] câștigând numirea.[1]”
Deci, și alți oameni poartă atât numele de Iisus și de Hristos (de fapt, toți creștinii poartă numele de Hristos, fiindcă creștin etimologic provine de la uns, adică de la Hristos), cât și cel de Emanuel, dar nu din fapte, fiindcă nimeni nu mai este Emanuel adevărat, adică Dumnezeu-Întrupat, ci din dragoste față de Domnul nostru Iisus Hristos.
În plus, Mântuitorul nici nu a fost numit Emanuel, la modul pe care dumneavoastră îl folosiți pentru numirea altor copii, răstălmăcind iudaic cuvântul Sf. Ier. Vasile cel Mare. Înțelesul cuvântului Sf. Ier. Vasile cel Mare „Dacă felul nașterii copilului este obișnuit, să nu i se spună semn, nici să nu fie numit Emanuel”, este să nu i se spună vreunui copil obișnuit că „este Dumnezeu [care] cu noi petrece”, adică Emanuil din fapte, fiindcă doar Domnului nostru Iisus Hristos i se poate spune Emanuel din fapte, în acest sens. Sf. Ier. Vasile cel Mare nu anulează/condamnă posibilitatea de a-și numi cineva copilul Emanuel sau Emanuela, dacă o face aceasta din dragostea de a-L avea ca ocrotitor pe Singurul Emanuel adevărat, adică pe Domnul nostru Iisus Hristos.
Iar a repeta Sfântul Botez Ortodox, lucru pe care dumneavoastră îl propuneți în legătură cu pruncii numiți „Emanuel, Iisus, Hristos” e un lucru foarte grav, fiindcă Sfinții Părinți nu scriu nicăieri că s-ar putea repeta Sfântul Botez, nici măcar în cazul în care pruncul e numit Emanuel, Iisus sau Hristos. Dimpotrivă, Sfinții Apostoli ne avertizează foarte clar:
„CANONUL 47 al Sfinților Apostoli
Episcopul, sau prezbiterul, pe cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească, ca unul ce-și bate joc de Crucea, și de Moartea Domnului, și nu osebește pe ierei de către minciunoierei.[2]”
Așa că, singurul motiv real pentru nevalabilitatea Sfântului Botez este erezia, nu folosirea vreunui nume nepotrivit, iar dacă nu doriți să îi mâhniți pe Sfinții Apostoli fiindcă „nu deosebiți pe preoții adevărați de popii cei mincinoși”, este nevoie să vă revizuiți credința în legătură cu acest subiect, fiindcă provine dintr-o răstălmăcire a unui cuvânt al unui Sf. Ier., fără ca acela să fi susținut ceea ce susțineți dumneavoastră.
Sigur că este și ceva folositor în afirmația dumneavoastră: și anume că părinții n-ar trebui să îndrăznească atât de mult încât să-și numească la întâmplare copiii sau să le dea un nume prea îndrăzneț, ci să recurgă, mai degrabă, la numele sfinților din calendar.
Totuși, țin să vă informez, că sunt chiar și Sfinți mucenici care au numele de Emanuil, fiind numiți așa nu fiindcă am crede noi, cinstitorii lor, sau ar fi crezut ei înșiși sau părinții lor, care i-au numit așa, că sunt, prin fapte, Dumnezeu întrupat întocmai ca Singurul Emanuel, ci fiindcă au dorit să aibă parte de ocrotirea Lui, lucru vizibil și din faptul că au primit marele dar al muceniciei, lucru pe care l-au obținut și pentru că au fost numiți așa, în cinstea Lui. Acest dar îl dorim și îl binecuvântăm și tuturor celor care au primit, prin Sfântul Botez Ortodox, numele de Emanuel sau Emanuela – nu neapărat prin mărturisirea împotriva tiranilor de acum, ci prin lupta cea nesângeroasă, dar nu mai puțin mucenicească, a pocăinței.
„EMANUEL, mucenic, din Creta, cu Anghel, 28 oct.
EMANUIL, mucenic, cu Codrat, 26 mart.
EMANUIL, mucenic, 20 mart.[3]”
[1] Sf. Ier. Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei, trad. de Sf. Ier. Grigorie Dascălul, Cuv. Gherontie, Ed. Σοφία – Ed. Cartea Ortodoxă, București, 2007b, pp. 141-142, 149.
[2] Sf. Cuv. Nicodim Aghioritul, Pidalion, cârma Bisericii Ortodoxe, Ed. Credința Strămoșească, Iași, 22007, p. 91.
[3] V. Arhim. Ioanichie Bălan, Sinaxar Ortodox general și dicționar aghiografic, Ed. Romanului, 1999.