https://dogmaticaempirica.wordpress.com/category/uncategorized/page/4/, sâmbătă, 5 iulie 2014
Să nu uităm că Sfinții mișcării colivazilor (precum Sf. Nicodim Aghioritul, Sf. Athanasie al Parosului, Sf. Macarie Nottara etc) au fost principali exponenți ai mișcarii renașterii isihaste din secolele trecute, alcătuitori ai Filocaliei și ai altor scrieri importante, și că aceștia aveau o profundă conștiință dogmatică ortodoxă, patristică, fiind și antiecumeniști! Pe vremea lor Sinodul cu mai mulți Patriarhi Ortodocși (Chiril al V-lea al Constantinopolului, Matei al Alexandriei, Partenie al Ierusalimului) adunat la Constantinopol în 1756 a cerut și primirea numai prin botez a heterodocșilor veniți la Ortodoxie [să nu uităm că la acea vreme Tările Române și întreg Balcanul depindeau de Patriarhia Constiantinopolului! În același timp, este de adăugat faptul că duhovnicul Patriarhului Chiril al V-lea, Sfântul Auxentie din Andros, era un om văzător cu Duhul și care avea darul vindecărilor. Acest sfânt avusese o descoperire Dumnezeiască în acest sens
și îl sprijinea pe Patriarhul Chiril în demersul luării unei hotărâri sinodale pentru primirea prin botezare a heterodocșilor; data de prăznuire a Sf. Auxentie din Andros este 14 februarie, alături de celălalt mare Sfânt Auxentie, cel din Bithinia, cu un destin asemănător, apărând Ortodoxia la Sinodul al IV-lea Ecumenic și fiind, de asemenea, taumaturg; iar particele din moaștele sale se găsesc în localitatea Stavros din Halikidikí, aduse de refugiații micrasiatici din 1922! Iată, încă o dovadă a „dogmaticii empirice” Ortodoxe!… Intutil să mai adăugăm că retorica istoriografică apuseană, ecumenistă – de care cam este plin internetul și care „uită” să spună despre sfințenia Cuviosului – îl spurcă în toate felurile pe Sfântul Auxentie din Andros și accentuează că rușii nu au mers la acea vreme pe această linie etc!]
Orosul acceptat de acest Sfant Sinod, o spun până și ecumeniștii, nu a fost niciodată abrogat formal! În această privință, și marele Sfânt Paisie Velicicovschi [iertați pleonasmul, căci Velicicoschi în slavă înseamnă „cel Mare”, dar la noi nu se înțelege], alt cap al renașterii isihaste, trăitor în ultima parte a vieții în Moldova cugeta și aplica sfintele canoane exact la fel. Preoții catolici intrați în obștea sa trebuiau să fie botezați, fiind – pe drept cuvânt – considerați nebotezați și nehirotoniți.